duminică, 28 iunie 2015

EREZIA PARADISULUI PIERDUT

Scriind redevin copil Cuvintele
sunt probabil jucăriile mele fata
le Fiecare poem mă apropie sau
mă îndepărtează de moarte Viaţa
rămâne undeva deasupra Cer sus
pendat între două tăceri între două 
lacrimi Istorie parcursă pe jos Pasul
şi cuvântul Pasul şi tăcerea În spate Ge
neza în faţă Apocalipsa Zori de 
trandafir stresat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CÂT PLAPUMA NOPȚILOR

Întindeți aripile noapte întindeți aripile zi fructele tale-s coapte edenul poate înflori Întindeți aripile zi întindeți aripile viață între...