Biblioteca Online: Contact

Biblioteca Online: Contact

EREZIA PARADISULUI PIERDUT

Scriind redevin copil Cuvintele

sunt probabil jucăriile mele fata

le Fiecare poem mă apropie sau

mă îndepărtează de moarte Viaţa

rămâne undeva deasupra Cer sus

pendat între două tăceri între două 

lacrimi Istorie parcursă pe jos Pasul

şi cuvântul Pasul şi tăcerea În spate Ge

neza în faţă Apocalipsa Zori de 

trandafir stresat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Biblioteca Online: Păcală și Tândală

Biblioteca Online: Păcală și Tândală: "Păcală: Prostia o înţeleg, bădărănia n-o iert! Tândală: Tradu, Păcală! Păcală: Prostul e limitat de natură, bădăranul îşi joacă propri...

DE UNDE VIN? CINE SUNT? ÎNCOTRO MERG?

De unde vin? Cine sunt? Încotro merg? Dio, îmi veţi răspunde Dvs., cititorii. Şi aveţi dreptate în 99,999...9 la sută din cazuri. Însă ce mă fac eu cu acel infinit din 0,000...1 la sută? Ăsta mi-a dat mereu viaţa peste cap! Nu a lăsat hazardul să-şi facă treaba: i-a pus sula în coaste, împingându-l alături de drumul celorlalţi. Buşindu-l de stânci ori de valuri.

Costel Zăgan,  Deşertul de catifea (28 mai 2015)

LIBERTATEA DE-A ÎNFLORI

Uite vreau să înfloresc

gardianul nu mă lasă

mă rog nu e omenesc

îngerii-s de altă clasă

Gardianul nu mă lasă

după gratii stau golanii

eu fiind cu trapa trasă

îl distrez şi fac toţi banii

După gratii stau golanii

mă rog nu e omenesc

să-mi găsesc aicea fanii

uite vreau să înfloresc

Gardianului nu-i pasă

îmi dă liber după-masă

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA RÂSULUI ÎN DOI PERI

Satyricon Satyricon Satyricon To

tu-i demn de râs Dimineaţa la prânz

şi seara Căci noaptea te priveşti în o

glindă cu maximă ironie Iar tu mă der

bedeule Nu mă laşi în pace nici măcar

o secundă Taman aici în abisul somnu

lui De ce naiba mă tot împingi spre cer

Nu vezi că am mâinile bătătorite de flăcări

Şi în avanpremieră gura blocată de replicile

isterice ale morţii Ha-ha-ha

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LAUDĂ PROSTULUI CONTEMPORAN

Spune-mi, Doamne, cu ce rost

Ai adus pe lume-un prost?

Că nu-i om, nici animal-

Doar o chestie...pe val!

Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

MELACOLIE ȘI REVOLUȚIE

Aruncați poemele la câini

ca pe-o inimă însângerată

dar spălați-vă pe mâini

dacă ele încep să bată

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

TRIUNGHIUL BERMUNDELOR

Prostia-i extra-ordinară

domnilor face gargară

și în prost dar și pe-afară

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

PESCUIND STELELE DE ALTĂDATĂ

Ce dur e îngerul madam

nici milă de la el nu am

că toată noaptea te păzește

și eu mă zbat ca și un pește

De cine naiba te păzește

iubirea parcă-i fără margini
  dar sigur fără de nădejde

am mâzgâlit a-nopții pagini

Iubirea cică-i fără margini

că toată noapea te păzește

ajuns-a cerul în paragini

 când mă zbat ca și un pește

Ce dur e  îngerul madam

aduce zorii iar la geam

Costel Zăgan, CEZEISME II

GEOGRAFIA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

Subiectul zilei: geografie

15 iunie 1875: s-a înfiinţat Societatea de Geografie la Bucureşti

Geografia abisului personal

În zadar
am găsit
toate
punctele cardinale
ale
singurătăţii

Sânii tăi
iubito
iar
(m-)au înnebunit
spre nord

poezie de Costel Zăgan

EREZIA MORȚII

Mai ales moartea trebuie sărbătorită Ea

rugăciunea supremă În sfârșit nu mai e

ste niciun dubiu Este ultima cale Ca să

zic așa Regală din toate punctele de ve

dere Moartea nu-i un joc de zaruri E cer

titudinea absolută Altă opțiune nu mai

există Am murit sparge tiparul existenței

Nimic mai mult În sfârșit totul este egal

cu zero

Zero absolut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ARBORE GENEALOGIC INSTANT

Eminescu-i tatăl meu
biblioteca-i însă mama
și mai am un Dumnezeu
de care să țineți seama

Biblioteca-i însă mama
frații mei sunt scriitorii
și dacă m-apucă teama
citesc și m-apucă zorii

Frații mei sunt scriitorii
cât mai am un Dumnezeu
scriu și curge apa morii
Eminescu-i tatăl meu

Biblioteca-i însă mama
ce șoptește sama sama

Costel Zăgan, CEZEISME II

REZERVAȚIA DE OAMENI

Iar îmi vine ca să urlu

să-mi iau viața la mișto

să le-arăt zeilor curu

dacă n-am vai încotro

Îmi iau viața la mișto

prezentul râde-n trecut

n-ați văzut un zeu maro

hibernează iar sub scut

Prezentul râde-n trecut

să le-arăt zeilor curu

altceva zău n-ai putut

iar îmi vine ca să urlu

Să-mi iau viața la mișto

ca un zeu de dincolo

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZIA LA NOMINATIV

Eminescu n-a murit

Eminescu-i printre noi

poezia de la infinit

iată vine ca un roi

Eminescu-i prntre noi

zău stuparul absolut

cerul ca un car de boi

răstoarnă totul în stup

Păi stuparul absolut

poezia de la  infinit

o răstoarnă în sărut

Eminescu n-a murit

Eminescu-i printre noi

mierea zilelor de-apoi

Costel Zăgan, CEZEISME II

EMPATIE

Turnătorul e de treabă

te trezește și te-ntreabă

de ce-i țărișoara slabă

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

EREZIA MATEMATICII

Probabil Femeia-i cea mai delicată pro

blemă Și aceasta o știe orice bărbat Ori

cât de prost matematician ar fi De pildă

te poți îndrăgosti și-a n-a oară  De aceeași

funcție Și-ajungi în patul singurătății De

geaba încerci să fugi Scriind incendiare

scrisori de dragoste De fapt adevăratele

scrisori de dragoste nici nu ajung la desti

nație Ard printre rânduri Și-n cenușă mai

supraviețuiește un poem Să zicem și poate

tăcerea limitrofă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

REDUCȚIA METAFORICĂ A TĂCERII

A(-)ți fura și din cuvinte

asta cică-i poezie

naiba să vă ia căci minte

adevărul făr-s-o știe

Asta cică-i poezie

scoate mugurii din noi

fir-ar dorului să fie

parcă e un car cu boi

Scoate mugurii din noi

naiba să vă ia căci minte

că dresează-un strat de flori

însă fură din cuvinte

Pentru altă poezie

numai dacă n-o să fie

Costel Zăgan, CEZEISME II

LETHE PLUS

Hai iubito mută-ți dorul

hai iubito saltă raiul

ca să pun și eu piciorul

se ține steaua ca scaiul

Hai iubito saltă raiul

dă-ți aripile-ntr-o parte

să beau sufletul cu paiul

ca să trec și peste moarte

Dă-ți aripile-ntr-o parte

ca să pun și eu piciorul

iadul mută-l mai departe

hai iubito saltă dorul

Hai iubito saltă raiul

iadul se ține ca scaiul

Costel Zăgan, CEZEISME II

DE ZIUA COPILULUI

Ioana Manolache

Paradisul de negăsit
Costel Zăgan

Am să fac o revoluţie
promiteam în copilărie
copil fără nicio soluţie
necunoscut de gradul o mie

 Ce promiteam în copilărie

a luat-o razna spre trecut
totul pare acum o nebunie
fără de sfârşit şi-nceput

Am luat-o razna spre trecut
adolecent fără nicio soluţie
Doamne oare ce-au făcut
cu biata-mi revoluţie

Geaba-am promis fir-ar să fie
veșnic să te-ascult copilărie

Cezeisme II

Costel Zăgan 

ARTILERIA FLORALĂ

Poezia mea e-o joacă

deși trage iar cu tunul

când nu știe ce să facă

își dă foc să iasă fumul

Deși trage vai cu tunul

nu omoară nicio muscă

deși l-am văzut pe unul

care țipă că-l tot mușcă

Nu omoară nicio muscă

când nu știe ce să facă

tăcerea parcă e-o cușcă

poezia-i numai joacă

Chiar dacă trage cu tunul

ca să înflorească prunul

Costel Zăgan, CEZEISME II