duminică, 24 mai 2015

EREZIA MARELUI SINGURATIC

Dumnezeu cheamă pe cei singuratici
acasă Casa lor este singurătatea O
casă numai ferestre O casă cu nenu
măraţi ochi Aici locuieşte infinitul Aici
se naşte veşnicia în fiecare clipă (Nu)
daţi năvală Marele Singuratic este acasă
Veniţi cu daruri şi muzică Marele Singuratic
îşi sărbătoreşte zilele dragostei şi-ale morţii
Pentru că Marele Singuratic moare-n fiecare zi
Al lui este paradisul pierdut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE