Arta ca stare de levitaţie pur şi simplu Iar
poetul Poetul s-a spălat cu moartea pe mâini
Urma să scrie alt poem de dragoste Viitorul
totuşi nu pleacă de la noi Deşi România a
ajuns la fundul său Se pare că Dumnezeu
ne-a întors spatele Din pământ curg lacrimi
din zori şi până noaptea târziu
Ţăranii se înalţă la ceruri
ca nişte baloane
de
săpun
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu