sâmbătă, 23 mai 2015

EREZIA FRUMUSEŢII

Ca de fiecare dată frumuseţea
mă trăzneşte Şi-atunci ard până
la capătul sufletului Nici chiar tu
nu mă poţi opri iubito Incendiul
frumuseţii face totul scrum 
Realitatea şi irealitatea se aprind
una de la alta Simt cum arde totul
Şi-abia ţi-am zărit mugurul de taină
Urc în flăcări spre tine

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE