Costel Zăgan - Referate

Costel Zăgan - Referate

EREZIA DEȘERTULUI ALBASTRU

Deșertul mi-a invadat viața și casa Numai

patul această oază a singurătății în doi Con

trapunctează cu versurile lui de dragoste Lu

na se pierde printre pernele norilor nimbus și

cumulus Și totuși undeva pe metafora fierbinte

a nisipului Dintr-o clepsidră burdușită cu speran

țe de catifea Parcă îmi aud vocea

Și-acum dragă cititorule adio

intră și tu în paradisul lui Dio

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

CLEPSIDRA CU RUGĂCIUNI

Doamne Doamne ești acasă

ai spus să bat și vei deschide

deșertul lumii mă apasă

deșertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

și morții vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot

deșertul lumii mă apasă

și din genunchi te-nalți socot

că Doamne totuși ești acasă

Ai spus să bat și vei deschide

dar ceru-i vai tot din cuvinte

Costel Zăgan, CEZEISME II

28 MAI 2015 : debut, romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan

EREZIA MARELUI SINGURATIC

Dumnezeu cheamă pe cei singuratici

acasă Casa lor este singurătatea O

casă numai ferestre O casă cu nenu

măraţi ochi Aici locuieşte infinitul Aici

se naşte veşnicia în fiecare clipă (Nu)

daţi năvală Marele Singuratic este acasă

Veniţi cu daruri şi muzică Marele Singuratic

îşi sărbătoreşte zilele dragostei şi-ale morţii

Pentru că Marele Singuratic moare-n fiecare zi

Al lui este paradisul pierdut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

EREZIA FRUMUSEŢII

Ca de fiecare dată frumuseţea

mă trăzneşte Şi-atunci ard până

la capătul sufletului Nici chiar tu

nu mă poţi opri iubito Incendiul

frumuseţii face totul scrum 

Realitatea şi irealitatea se aprind

una de la alta Simt cum arde totul

Şi-abia ţi-am zărit mugurul de taină

Urc în flăcări spre tine

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM DE ECHILIBRU

Totuşi
cine-i
prea sus

Sau
cine-i
prea
jos

Poate
că
numai omul
e
la
locul lui

Lângă
Dumnezeu

Costel Zăgan, Ode gingaşe

SEISM FLORAL

Salcâmul fuge vai spre alb

cu floarea iată în proţap

de inimă n-ai cum să scapi

că-ţi dă bătăi iarăşi de cap

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-l şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-i şomer
dracul l-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu, ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA SOARELUI NEGRU

Cum să-ţi cucereşti umbra ca pe propriul

Everest Cu toate că singurătate îţi dă ghes

de la prima oră Renunţi la soarele cel negru

al melancoliei exact înaintea iluminării finale

Tragi şi ultimul pod al cetăţii interioare Şi nu 

regreţi decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută 

cu nimic Îţi laşi sufletul să fluture ca un steag

Pe un câmp de luptă minat de luceferi

Pe ceilalţi sinucigaşi îi admiri cu reticenţă

Sfârşitul nu încoronează nimic

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SIMULTAN

Înaintez cu spatele la duşman

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA GALAXIEI VIRTUALE

Arta ca stare de levitaţie pur şi simplu Iar

poetul Poetul s-a spălat cu moartea pe mâini

Urma să scrie alt poem de dragoste Viitorul 

totuşi nu pleacă de la noi Deşi România a 

ajuns la fundul său Se pare că Dumnezeu 

ne-a întors spatele Din pământ curg lacrimi

din zori şi până noaptea târziu

Ţăranii se înalţă la ceruri 

ca nişte baloane

de

săpun

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA TALCIOCULUI COTIDIAN

Vând

stampe timbre maşini din epoca de piatră

sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice 

vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi 

din piatră bronz şi aur abţibilduri

bilete de dragoste de autobuz de tren de avion

sau de rachetă intercontinentală

bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola

lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel

diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi

sticluţe de rachiu parfum sau lapte de cuc

ambalaje umane

şerveţele cu Anul Nou

chiştoace chibrituri şi nuduri

Mă rog la liber 

Vând Homo Sapiens

Fiat poesis

pereat

mundus

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ATMOSFERĂ ÎNCĂRCATĂ DE FULGERE

De când te fut s-a-ntunecat

furtuna poartă norii ca pe mingi

din cap până-n picioare doar bărbat

şi Tu cu mine Doamne împingi

Furtuna poartă norii ca pe mingi

se contopeşte cerul cu pământul

şi când iubire mă atingi

izbucneşte-n flacără cuvântul

Se contopeşte cerul cu pământul

din cap până-n picioare doar bărbat

eternul feminin n-aşteaptă rândul

de când te fut s-a-ntunecat

Furtuna poartă norii ca pe mingi

şi tu cu iadul către rai mă-mpingi

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA CAPODOPEREI DE TREI PARALE

Vreau să tac Să aud cine mă ur

mează Vecinul meu Dumnezeu

Geneză cotidiană filtrată de sto

macul vântului Hermeneutica tă

cerii de la celălalt capăt al nopţii

Mama mea biblioteca mă alăptea

ză non stop Însă arât ca un ţâr de

bibliotecă evident Cine citeşte este

de neînvins  Citesc deci exist Iată

soluţia Ritmul poeziei să-l urmeze 

pe Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

RETORISM

Cum să fii nemuritor

dacă nici nu ştii să mori

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

FOTOPOEM DE APRINS FOCUL AMINTIRII

Ioana Manolache

Poem de-aprins focul amintirii
Costel Zăgan
Oriunde-ai fi
tăcere
spune-mi
cu buzele tale mute
că depărtarea e o iluzie

Că primăvara şi-a uitat schiurile acasă
Că de pe muntele acesta
spune-i tu numele
A fi sincer înseamnă a iubi viaţa
ODE GINGAŞE

EREZIA MUNCII IMAGINARE

Munca a creat întâia maimuţă Restul

au făcut oamenii politici Producţia şi

timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran

ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa

rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea 

supraomului Eradicarea maimuţei cu chip

inuman Patronul în sus patronul pe jos Mun

ca musculară şi groapa de gunoi a istoriei

Valoare adăugată pe sub mână 

Inventarea trecutului

Hai să ne accelerăm

Îngeri şomeri

Futurologia

ei

de

normalitate

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II