SPERANŢA CA EREZIE

Am încercat să renunţ la poezie dar Nicio

iubire n-o poate înlocui Şi mai ales aproa

pele tău se bucură Că ai ajuns la marginea

deznădejdii Poate că în sfârşit îl înţelegi şi tu

Dar ţi-ai găsit Îţi vezi liniştit de necazurile tale

cotidiene Nu-ţi pasă decât de nefericirea ta

POEZIA

Cu toate că unii ţi-o invidiază fără pic de ruşi

ne Ce gagică mişto este Şi nu te vrea

decât pe tine Ce ţi-ai mai putea dori

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II