DISTIH - LIMITĂ

Ba că e prea lungă ba că e prea largă

nici tăcerea iată nu vor să-nţeleagă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ULTIMUL POET AL PĂMÂNTULUI

Mai postez steaua polară

tot mai singur pe cuprins

dau cu viaţa la plezneală

scriu să nu o dau în plâns

Tot mai singur pe cuprins

aş iubi dar unde e femeia

nu că n-ar mai fi v-aţi prins

ce se-ntâmplă alta-i ideea

Aş iubi-o dar unde-i femeia

dau cu noaptea la plezneală

 s-a pierdut parcă chestia ceea

hai să postez steaua polară

Tot mai singur pe cuprins

parcă-s cel din urmă ins

Costel Zăgan, CEZEISME II

DRAGOSTEA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Doamne ce fericit sunt că-s român

Îi şoptesc iubitei

printre două declaraţii de dragoste

Vrei să-ţi recit Mioriţa

sau

Luceafărul

ori

Doina

Cred că ar merge perfect

printre sânii tăi ca nişte elegii

Încerc zadarnic

să le învăţ pe de rost

Doamne

ce vârtej ameţitor

coapsele tale

curgând

la

vale

În palmele

mele

îndrăgostite 

trupul tău

arta

a

iubirii

nesfârşite

Ovidiu Shakespeare Rilke Esenin şi Bacovia

Am încheiat 

citatul

Scrum e patul

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

LIMBA ROMÂNĂ ? AM ONOAREA S-O VORBESC!

*În afara Limbii Române, habar n-am cine sunt!
Costel Zăgan, Inventeme

*Sunt ceea ce-a făcut Limba Română din mine: un destin.
Costel Zăgan, Inventeme

*LIMBA ROMÂNĂ: REGINA INIMILOR NOASTRE!COSTEL ZĂGAN·VINERI, 31 AUGUST 2018

* Limba Română este minunată: noi, onoraţi c-o putem folosi şi după moarte!

Costel Zăgan, Inventeme

În afara Limbii Române, habar n-am cine

sunt !

Costel Zăgan, Inventeme

DREPTUL DE-A DĂRUI FLORI

Iarba-n rai cum înverzeşte

o aud cu merele neruşinate

sufletu-n cuvinte ca un peşte

aruncat din plasă iar se zbate

Şi se-aud merele neruşinate

rotunjindu-se pe crengi de dor

lumea iar m-a dat pe spate

c-am pândit-o Doamne la izvor

Rotunjindu-se pe crengi de dor

sufletu-n cuvinte ca un peşte

mă învaţă Doamne cum să mor

iarba-n rai cum înverzeşte

O aud cu merele neruşinate

cum se-aruncă-n libertate

Costel Zăgan, CEZEISME II

DULCE MAMĂ LIMBĂ ROMÂNEASCĂ

Dulcea noastră mamă

limbă românească

niciodată-n teamă

 n-o să te rostească

Limbă românească

fagure ne eşti de dor

nicidecum o mască

s-o purtăm în cor

Fagure ne eşti de dor

niciodată-n teamă

numai în tricolor

dulcea noastră mamă

Limbă românească

veşnic toţi trăiască 

Costel Zăgan, CEZEISME II

DĂ-O NAIBII DE EDUCAŢIE

Domnule profesor cât mă bucur

că n-ai vrut să fiu un strugur

Să mă stoarcă orişicare

să mă pună în pahare

Să mă soarbă ca pe-un vin

s-ameţească-n veci amin

Şi-am rămas doar o poşircă

pentru tandra mea purcică

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE