TOPUL POSTERITĂȚII: O ZI CÂT O POEZIE

Ioana Manolache

15 ianuarie la 13:17

O zi cât o poezie
Costel Zăgan

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

SAT NATAL

Poet următorul val

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

NU ZBOR ÎN GENUNCHI

Nu îngenunchezi la comandă
nu spui Tatăl nostru de frică
homuncul pe bandă rulantă
doar umbra morții te ridică

Nu spui Tatăl nostru de frică
viața nu-i doar rugăciune
la fapte mari tăcerea-i mică
dacă n-ai nimic n-o spune

Viața nu-i doar rugăciune
homunculi pe bandă rulantă
în mine am munți și văi și dune
nu îngenunchez la comandă

Nu spun Tatăl nostru de frică
zboru-i imens însă tot pică

Costel Zăgan, CEZEISME II

TOP EREZII: EREZIA EȘECULUI

Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare  

că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria   

Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a  

glomeraţie Delicat de periculos amurg   

de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro  

tunjimi lacrimogene Biografia iese la su  

prafaţa paginii albe urlând sânge sânge  

My job est failure  

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

CUM - NECUM

Se ia un bunic

Și

la fel

ca

un

arcuș

Se freacă pe axa timpului

până

la

punctul

zero

Să-i zboare
din
cap

toate

cântecele

De leagăn

de

dragoste

patriotice

sau

de

altă natură

Cu măsura potrivită

se insistă

până

se obține

și

ultimul efect scontat

Totul

cât se poate de igienic

Apoi

c-un

glas

nevinovat

Se întreabă

Cine 

mai

dorește

Această pensie restantă

3 2 1

start joc

Pardon

START

BĂTAIE DE JOC

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

SISIF PE ORIZONTALĂ

Totuși să nu mă nasc a doua oară

să-mi placă ziua-n care m-am născut

să-mi fie pieptul Doamne o vioară

iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut

ca satul meu nimic nu-i mai frumos

să am Carpații-n brațe iubire și pe scut

când merg spre dragoste iar pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos

să-mi fie pieptul Doamne o vioară

să-ntorc și moartea și viața pe dos

totuși să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut

dar dacă e nevoie o iau de la-nceput

Costel Zăgan, CEZEISME II

RUDĂ DE GRADUL ZERO

Cuie rup ca pe chibrite

fulgerul e sub genunchi

clipele trec prea grăbite

frumusețea e un junghi

Fulgerul e sub genunchi

doar un tunet vai tăcerea

cerul însă-i hăt la trunchi

totuși ce amară-i mierea

Doar un tunet zău tăcerea

clipele trec prea grăbite

Doamne eu nu-s nicăierea

cuie rup ca pe chibrite

Fulgerul e sub genunchi

după sunet cam triunghi

Costel Zăgan, CEZEISME II