Costel Zăgan - Referate

Costel Zăgan - Referate

EREZIA DEȘERTULUI ALBASTRU

Deșertul mi-a invadat viața și casa Numai

patul această oază a singurătății în doi Con

trapunctează cu versurile lui de dragoste Lu

na se pierde printre pernele norilor nimbus și

cumulus Și totuși undeva pe metafora fierbinte

a nisipului Dintr-o clepsidră burdușită cu speran

țe de catifea Parcă îmi aud vocea

Și-acum dragă cititorule adio

intră și tu în paradisul lui Dio

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

CLEPSIDRA CU RUGĂCIUNI

Doamne Doamne ești acasă

ai spus să bat și vei deschide

deșertul lumii mă apasă

deșertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

și morții vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot

deșertul lumii mă apasă

și din genunchi te-nalți socot

că Doamne totuși ești acasă

Ai spus să bat și vei deschide

dar ceru-i vai tot din cuvinte

Costel Zăgan, CEZEISME II

28 MAI 2015 : debut, romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan

EREZIA MARELUI SINGURATIC

Dumnezeu cheamă pe cei singuratici

acasă Casa lor este singurătatea O

casă numai ferestre O casă cu nenu

măraţi ochi Aici locuieşte infinitul Aici

se naşte veşnicia în fiecare clipă (Nu)

daţi năvală Marele Singuratic este acasă

Veniţi cu daruri şi muzică Marele Singuratic

îşi sărbătoreşte zilele dragostei şi-ale morţii

Pentru că Marele Singuratic moare-n fiecare zi

Al lui este paradisul pierdut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

EREZIA FRUMUSEŢII

Ca de fiecare dată frumuseţea

mă trăzneşte Şi-atunci ard până

la capătul sufletului Nici chiar tu

nu mă poţi opri iubito Incendiul

frumuseţii face totul scrum 

Realitatea şi irealitatea se aprind

una de la alta Simt cum arde totul

Şi-abia ţi-am zărit mugurul de taină

Urc în flăcări spre tine

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM DE ECHILIBRU

Totuşi
cine-i
prea sus

Sau
cine-i
prea
jos

Poate
că
numai omul
e
la
locul lui

Lângă
Dumnezeu

Costel Zăgan, Ode gingaşe