DOAR FEMEIA

Doar femeia mai rezistă

doar femeia ne arată

dacă-i veselă ori tristă

viața asta blestemată

Doar femeia ne arată

vremuri încotro se duc

doar femeia-i minunată

restul lumii-i balamuc

Vremuri încotro se duc

dacă-i veselă ori tristă

ține lumea sub papuc

doar femeia mai rezistă

Doar femeia ne arată

dacă-i lacrima curată

Costel Zăgan, CEZEISME II

CU DRAGOSTE DESPRE EMINESCU ȘI COPII

Oameni buni profesorii nu-s nici dușmanii

nici bonele copiilor Profesorii sunt frații mai

mari sau mai mici nu are nicio relevanță Me

nirea lor e să vă conducă odraslele în viitor

Bineînțeles că există și hopuri și goluri de aer

sau de cunoștințe și deprinderi

Însă în afara morții nimic nu-i irevocabil

Așa că nu mai fiți triști

Și nici nu mai priviți cu mânie sau milă

în urma dascălilor

Religia lor a fost este și va fi învățătura

Și numai Eminescu

ne vorbește cu luceferi și doine

gratuit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SURÂS ÎNGHEȚAT

Crapă tăcerea din pietre

fulgii-mi îngheață în aer

oasele parcă mi-s fierte

luna-i un fraged caier

Fulgii îngheață în aer

îngerii parcă-s țurțuri

tăcerea iată-i un vaier

ninsoarea o murmuri

Îngerii parcă-s țurțuri

oasele parcă mi-s fierte

lumina parcă o scuturi

crapă tăcerea din pietre

Fulgii îngheață pe gură

tăcere rotundă și pură

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut 

Așteptat(ă) de toți

Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat

Suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării Totuși cureaua de

transmisie a divinității

pe la

hopurile etice

își mai face simțită prezența

luminoasă

Cad din pat în pat

din

lac

în

puț

Brusc

din crăpăturile inexistenței

ies

la

suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină

promoțională

Picioare pline de noroi stelar

bâjbâiesc

după

ajutor

Cadavrul lui dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne

unde duce mâna mea dreaptă

Roua îmi fierbe pe buze

Soarele răsare

printre dinții

încleștați 

de

 ură

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII URMĂTOARE

Școala-i avanpremiera viitorului: cu cât pauzele sunt mai scurte, cu atât viitorul va fi mai lung!

Costel Zăgan, Inventeme

DEZASIMILAȚIA MORȚII

Danielei Caurea in memoriam

Adalbert Ignotus dus-întors

vers cu vers pas cu pas

tăcerea-și ține gura încleștată

Doamne

cum a fost posibil

Ciuperca otrăvitoare

a

melancoliei

spumegă

pe

masa poetului

Mănânc și scriu

Întunericul

o

înghițitură

ajunge

în

stomac

Elegie

în

alb-negru

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CRUCIFICAT DE POEZIE

Însângerat

de piroanele metaforelor

și bătut cu doine

de soldații melancoliei
fulgii de nea

Costel Zăgan