ARTA DIVINĂ A NINSORII

Ninge viscolind cuvinte

ninge din vocabular

dragoste hai ia aminte

ne vedem atât de rar

Ninge din vocabular

iarna-i zău un epitet

și ninsoarea doar un zar

care cade încet-încet

Iarna-i zău un epitet

dragoste hai ia aminte

Dumnezeu este poet

ninge viscolind cuvinte

Ninge din vocabular

cu tăceri fără hotar

Costel Zăgan, CEZEISME II

DRAGOSTEA-I CA UN LUCEAFĂR

Ți-atârnă stelele de sâni

buricul fulgeră cu miere

iubita mea nu mă închin

te mângâi iată cu durere

Buricul fulgeră cu miere

pe buze se aprind văpăi

și-ți dau și viața de ai cere

să mă înalț din ochii tăi

Pe buze îți aprind văpăi 

iubita mea nu mă închin

tresar icoanele cu zei

să-atârne stelele de sâni

Buricul fulgeră și cere

luceafăr tandru în cădere

Costel Zăgan, CEZEISME II

A DOUA ZI RENASC

O nouă zi își flutură cămașa udă

cu soare și cu lună-n paralel

cu lacrimi strălucind în iarba scurtă

cu eul ce se-ascunde după el

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POEM PROBABIL

La

minus

13 grade

Celsius

Mă

simt

transparent

Și

eu

Ca

orice

poet

de

gheață

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIE INTERMEDIARĂ

Între poezie și Dumnezeu cititorul abia

se strecoară și el Bucată genială de hu

mă și dragoste poezie interzisă la loc

deschis Fără îngeri ori alți intruși evadați

din cursa irealității ambiante La următorul 

semnal imaginar Cine nu înțelege

Are voie

să

îngenuncheze

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI PI

Și cercul vicios are toate punctele egal

depărtate de un centru provincial

Viciul însă face diferența Și după 

cum se știe Despre rău numai

bine Așa cum credeau când

va poeții și prozatorii

condiției umane

Liniște

Luna

a

intrat

în

travaliul

cosmic

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ZERO

Totuși singurătatea ia forma tuturor

obiectelor care ne înconjoară dra

goste Dumnezeul meu de fiecare zi

și noapte De câte ori spun Te iubesc

un alt obstacol ne ecranează viețile

Ne îndepărtăm cu fiecare cuvânt sau

tăcere 2017 ar putea însemna o nouă

geneză Fiat lux

Luna tocmai dispare printre sânii tăi

Pe buze ni se aprind zorii

Iubito

 o nouă zi este gata să ne despartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II