Dianei când e albastră song Celine Dion Loved Me Back to Life

PROIECT POETIC

Păi greierul ca lăutar

de statut n-are habar

ziua-noaptea ce lăută

doar ce cântă el ascultă

Geaba muzică aiurea

n-ai copacii n-ai pădurea

și-atunci poate-ar trebui

să crăpăm în zori de zi

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

RETORICA LUI DRACULA

Nu exageraţi : lectura dăunează grav prostiei !

Costel Zăgan

ALTĂ ILUZIE PIERDUTĂ

Petic cum  să-i pun

 balonului de săpun

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

OFELIA, de Arthur Rimbaud - traducere de Costel Zăgan

I

Pe valul blând și negru cu stele înspumate,

Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,

Și-n hainele ce-o poartă ca niște vechi păcate

Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăși Ofelia cea tristă,

Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,

Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există

Și vrea la suprafață să iasă și să meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,

Și parcă ieri fecioara abia dădu în floare,

Și azi durerea iată își răsădește spinii

Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Și nuferii ciudați sunt gata ca s-o plângă,

Pe fluviul somnambul cu val sinucigaș,

Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă

Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaș.

Arthur Rimbaud, Poezii (1871)

II

 Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.

 Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta, ecou, hăt dincolo de stea-
Și geamătul pădurii, aici, în zorii care pier.

Și ca un tunet marea toată iar s-a frânt:
 La adierea dulce-amară a sânului de fată!
April, poate-un  Don Quijote sub pământ,
Ridică amintirea mai sus ca niciodată!

Și cer! Și dragoste! Și libertate! Zău!
Un rug de zăpadă arzând-mă  discret:
Cu fiecare vorbă s-a prăbușit în hău-
Chiar Infinitul - cel mai albastru poet!

ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871)

DESPRE LIMBA ROMÂNĂ

De Ziua Limbii Române, am răscolit Internetul și am selectat 20 de citate care te vor face să îți iubești și mai mult limba, să îți dorești să o vorbești corect și frumos sau să te facă și mai mândru de limba română!

1. Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?  (Grigore Vieru)

2. Limba noastră-i o comoară,
Eu zic să o păzim, flăcăi,
Că astăzi pe diverse căi
Vin unii şi o... omoară! (David Boia)

3. Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală! (Costel Zăgan)

4. Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. (Grigore Vieru)

5. Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. (Fănuș Neagu)

6. Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie. (Ion Luca Caragiale)

7. Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare... (Mihai Eminescu)

8. S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. (Grigore Vieru)

9. Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)

10. A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. (Nichita Stănescu)

11. Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii. (Mihai Eminescu)

12. La români limba este parcă mai aproape de dinţi decât la alţii. (Grigore Vieru)

13. Ceea ce nu piere, oricât de pieritoare ar fi întâmplările vieţii noastre, e gândul însuşi că le-am trăit, e limba în care s-a întrupat acest gând. (Constantin Dumitru)

14. Limba românească, căreia i se închinară părinţii noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, e singurul tezaur ce ne-a rămas de la ei, ereditate neînstrăinată şi necomună cu alţii. (Timotei Cipariu)

15. Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub  măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea. (Fănuş Neagu)

16. Limba Română este o limbă extremă: când o vorbeşti pare că nu există, când taci, încep s-o vorbească toate lucrurile. (Costel Zăgan)

17. N-aş fi abandonat nicicând limba noastră; mi se întâmplă să-i regret şi acum mirosul de prospeţime şi putreziciune, amestecul de soare şi bălegar, urâţenia nostalgică şi superba neglijenţă. (Emil Cioran)

18. Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. (Petre Țuțea)

19. Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti. (Corneliu Vadim Tudor)

20. Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne. Mă fascinează argoul jurnalistic, mă fascinează etajele argotice ale societăţii de consum. (Matei Vișniec)

MOMENT POETIC

Și

ca roua

mă strecor

prin

crăpătura zilei

Doamne

ce

senin

mi-e

sufletul

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE