EREZIA RÂSULUI ÎN DOI PERI

Satyricon Satyricon Satyricon To tu-i demn de râs Dimineaţa la prânz şi seara Căci noaptea te priveşti în o glindă cu maximă ironie Iar tu mă der bedeule Nu mă laşi în pace nici măcar o secundă Taman aici în abisul somnu lui De ce naiba mă tot împingi spre cer Nu vezi că am mâinile bătătorite de flăcări Şi în avanpremieră gura blocată de replicile isterice ale morţii Ha-ha-ha Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CEA MAI DULCE ANGOASĂ

Ninge dragostea bogat

ning și eu că sunt bărbat

ningi și tu că ești femeie

cerul noaptea își descheie

Ninge iată Dumnezeu

iubire-n sufletul meu

ninge din copilărie

deși nu se poate fie

Ning și îngerii-n direct

lumea doarme e perfect

totul parcă-a dispărut

luat pe sus de un sărut

Și-apoi versurile mele

împing totul către stele

Costel Zăgan, CEZEISME II

MAMA EI DE POEZIE

Nici bine nu m-am culcat

și-am sărit din nou din pat

și uite-așa cam într-o doară

pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă

poezia domnilor se roagă

să n-o întind iar pe hârtie

însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă

și plutesc iar într-o barcă

ba pe stânga ba pe dreapta

uite versul poate-i treapta

M-aș culca poate la loc

însă pana mi-a luat foc

Costel Zăgan, CEZEISME II

NINGE PARCĂ DIN CUVINTE

Acest vers e de zăpadă

a-nceput de ieri să cadă

seamănă cu niște fulgi

pe care-n zadar îi smulgi

Cerul seamănă cu tine

ningi și tu e foarte bine

ning și eu tăceri de dor

 chiar în centrul nopților

Aduni norii de la tâmplă

ca să vezi ce se întâmplă 

dau să zic îmi cade steaua

și pe cap îmi crește neaua

Și-o zăpadă minunată

îmi umple pagina toată

Costel Zăgan, CEZEISME II

FIRMAMENT LA NEGRU

Haide stinge-mă odată

iubire stea blestemată

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

FOLCLOR

Ziua trece noaptea vine
întunericul iubirea-n fine
patul scârțâind de stele
vai de singurătățile mele

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

PE CALEA LACTEE

Dragoste stea nărăvașă

înhămat și dus la trap

și cu cerul drept cămașă

haina nopții n-o încap

Înhămat și dus la trap

când e suflet când e trup

dragoste nu pot să scap

ești pe urma mea de lup

Când e suflet când e trup

și cu cerul drept cămașă

din mine ce-o să mai rupi

dragoste stea nărăvașă

Înhămat și azi la trap

vai de picioare și cap

Costel Zăgan, CEZEISME II