SCÂNTEI ȘI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vin

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan, CEZEISME II

COLIND DE OF ȘI DOR

Lerui-ler dragostea mea

nicăieri n-ar încăpea

nici în cer nici pe pământ

în tăcere sau cuvânt

Lerui-ler noapte și zi

lângă tine orice-ar fi

plâng și codrii nu te văd

bate frunza ce prăpăd

Lerui-ler frunză din rai

să primești mereu tu dai

lerui-ler dragostea mea

durerea te-ar încăpea

Lerui-ler femeie-rai

răsar stele jos când stai

Costel Zăgan, CEZEISME II

COLIND ABREVIAT

Lerui-ler ce dulce vis

astă-noapte s-a deschis

lerui-ler cireși în floare

ninge Doamne și mă doare

Lerui-ler dar în genunchi

strâng ninsorile mănunchi

lerui-ler fetele mele

dau în lume vai cu stele

Lerui-ler flăcăii mei

dau în lume doar cu ei

lumea tace și-i admiră

tac și eu însă la liră

Tac și scriu lerui-ler

când de of și când de cer

Costel Zăgan, CEZEISME II

COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI

Nouraș zăpadă-n dungi

iarnă dragă când ajungi

dusă-i frunza de prin vii

pe la noi de ce nu vii

Stele cad în Bethleem 

să nu cadă toți mă tem

și-or veni colindătorii

când s-or naște visătorii

Dumnezeu poate-a crescut

și ne-o ține de urât

ca să dea în noi cu fulgi

nouraș zăpadă-ș dungi

Tu-mi știi pasul pe de rost

iarnă dragă unde-ai fost

Costel Zăgan, CEZEISME II

PROXIMA EREZIE CENTAURI

Toate visele rănesc Primul însă

mă va ucide A treia zi voi învia

ca un nou - născut din propria ce

nușă Poetul Pheonix poezie peste

poezie flacără lângă flacără

Moarte redusă la viață

Atât

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

PROST CU ACTE

Scrii în praful de pe tobă-
Coşcogeamitea toboşar-
Şi-ai trecut încă o probă,
Ajungând ce-ai vrut: măgar!

Costel Zăgan , Epigrame disponibile

EREZIA CA ARTĂ POETICĂ

 Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți

 în sus Nu lipsește niciun înger 

Deși nu mai contează Nici eu nu știu

 cine sunt De unde vin Și încotro

 mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc

 Însă poezia celorlalți îmi ocupă

 tot timpul Jocul de-a fericirea 

O po sibilă definiție a vieții

 Sau a morții Un poem cu care te 

ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț

 Coboară noapte Patul lui Procust

 te așteaptă Și n-

AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI

 NICIODATĂ

 Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II