DUMNEZEU

Aproapele meu

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o

termină de zidit moartea Dacă între noi 

se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii

fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu

lui  Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi

Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DISTIH SALVATOR

Domnule eu sunt gâde el e gâde
ci Dumnezeu de ce s-ar sinucide

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INVENTEMUL ZILEI

Ca orice sentiment extrem, fericirea este inexplicabilă!

Costel Zăgan, INVENTEME

PE FRONTUL DINTRE VIITOR ŞI TRECUT

Comanda-i la tine deşteptarea

popor român înfruntă-ţi Marea

Carpaţii-n cer trecutul doarme

sub aripi îngerii au totuşi arme

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIA ŞI MITOLOGIA INTERNETULUI

Îţi speli autoportretul în apa transparentă

a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai

câştigat odată cu insomniile lunii prece

dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ

nă la capătul nopţii Şi ce dacă pământul

e suprapopulat cu proşti Au şi ei misiunea

lor divină Lasă-i în pace şi mergi mai de

parte Prostia care nu te omoară te-ar pu

tea face mai inteligent Zău Şi nu mai aştep

ta zadarnic răspunsul la întrebarea zilei Oa

re Dumnezeu va încerca iar să se sinucidă  

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ABSOLUTULUI DINTRE NOI

Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza

întunericului Relativ la absolut marii sin

guratici visează dintr-o altă noapte para

lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la

orice distanţă Fiecare având în bagajul 

său nocturn propria stea polară În fond

contează numai firmamentul ce-l avem pe

cap de locuitor Şi nicidecum îngerii dintre 

cuvinte Aşa că v-am pupat dragii naibii

(in)amici

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II