sâmbătă, 13 aprilie 2013

REVELAŢIE


Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

La început mi-am adunat
gândurile
şi visele

Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi

Şi-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce şi-au dorit
străbunii

om
OM DEPLIN
Costel Zăgan , Remember (1976)

vineri, 12 aprilie 2013

ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII



E sfânt Doamne Femeia-i erezia
mea cea de toate nopţile De la
asta n-am să abdic niciodată Dim
potrivă De câte ori am ocazia mă
arunc în cer direct de pe Muntele
Venus Printre îngeri mă simt acasă
Cu buzunarele pline de stele
Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Lui è così: riesce a farsi odiare e amare allo stesso tempo.

joi, 11 aprilie 2013

POEM DE PÂINE ŞI SÂNGE

Poemul pâinii se scrie demult
cu litere de soare şi sânge
cu inimi catarge cu inimi scut
pe tâmpla care viaţa plânge

Din noaptea zămislind un iad
moarte numit şi nouă sute şapte
când stelele au curs în vad
şi sângele a luminat prin noapte

Au inundat cu lacrimă şi fiere
izvoarele ascunse-n tâmple
se devora pământul de durere
de ce a fost să se întâmple

Se auzea Vrem pâine şi pământ
şi gloanţe s-au primit şi tunuri
ţărani pribegi fără mormânt
azi pietre de hotar şi drumuri

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

miercuri, 10 aprilie 2013

TĂCERE-N DOI



Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

Costel Zăgan, Cezeisme (1 mai 2008)
Nud
Pastel
30 / 40 cm
Nud
Pastel
30 / 40 cm

* * * de Malcolm de Chazal

* * * de Malcolm de Chazal: Chiar eşti bogat?/Zău că nu mai am nimic!/Dar posed totul.

marți, 9 aprilie 2013

ACOLO E DOAR UMBRA

Acolo
în depărtare unde norii sunt soare
şi visele speranţe ale luminii
acolo
unde zorii nu cred în noapte
şi primăverile nu cunosc toamne

Acolo
în amurg am înţeles prima oară
luna

Acolo
e prima mea zi de naştere
care aşteaptă
să adun visele-n fapte

Acolo
apele sunt ceruri cu inimă de om
şi viaţa
imens fluviu de gândire şi adevăr

Acolo
e doar umbra
unui vis


Costel Zăgan, REMEMBER

RUG FĂRĂ LIMITE

Vai dragoste pe de rost
ai ars copilul care-am fost

Costel Zăgan, Distihuri rebele

INVITATUL MEU: VIOREL ILIȘOI

RISIPITORUL DE OCHI El face risipă de ochi, dezinvolt, pentru fiecare lucru văzut sau nevăzut are loc sub o pereche de pleoape. Când își aru...