Zdrang
zob
toate
culorile
Costel Zăgan, Poeme infracţionale
După şase decenii de viaţă, amintirile devin cărţi, iar ridurile versuri.
Costel Zăgan în Inventeme (15 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Costel Zăgan, Cezeisme II (16 decembrie 2022)
Lingouri de nori
Burta să o pun pe carte
Cartea mea e Biblia
fila dați-o mai departe
America nu-i India
Cartea mea e Biblia
și-s atâta de flămând
mai flămândă e trufia
halesc tot într-un cuvânt
Și-s atâta de flămând
nu dați fila mai departe
eu ce râd numai plângând
burta am s-o pun pe carte
Cartea mea e Biblia
citesc și mănânc din Ea
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
hora unirii
(h)orele carpaţilor
suflet îngheţat
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
MICĂ EREZIE SS
Numai aici dragă Kitty
cina cea de taină
este servită în gamele
iar
duhul sfânt
circulă liber
ca
pasărea cerului
Însă
războiul
nu iartă
pe
nimeni
Nici
pe
Dumnezeu
Nici pe Dumnezeu
dragă Kitty
POVESTEA UNEU GAMELE
Dragă Kitty a fost odată o gamelă
Mică și de metal Avea un lichid
maroniu fără nimic solid N-avea miros
de ceai sau de cafea de supă nici atât
Acum
Prinde-ți bine nasul cu degetele Și a
runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă
bună NU Nu izbi gamela de pereți
Zâmbește Nici gardul de sârmă ghim
pată nu poate ține (mult) libertatea
la distanță Și-au trăit fericiți până la
prima gazare
INSOMNIEI CU DRAG
După
ce-am numărat
toate
stelele
și
oile
din
sat
Am trecut
la
femei
apoi
la
fete
La
nume
am început
să visez
Și-am
adormit
buștean
cu
poezia
pe
buze
VERDE SPRE ROȘU
Destine sfărmate-n mii de bucăți Roșul
pur sau impur Niște absurdități Murdări
te de sânge nevinovat Libertate egalita
te fraternitate Îngerii sau dracii conduc
lumea Doamne vine primăvara degea
ba Ce roșie-i iarba
și ce verde
era
odată
MI-E DOR DE ANNA FRANK
Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte
spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș
te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai
dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici
n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la
locul lui De niciun sentiment nu mai poți fi si
gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce
animal În rest totu-i sehr gut
DAR UNDE-I TATA
Dragă Kitty raiul este o camera fără ferestre
Plină cu cărți în toate limbile pământului Să
nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii
merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă
Lectura are nevoie de-o cale de acces
De pildă cărțile de poezie mă ajută să respir
Cele de aventuri să uit de foame și singurătate
Numai cărțile de dragoste mă deprimă
Deocamdată
Nu înțeleg însă un lucru
Cum poate să fie nisipul
duminica
atât de albastru
ATÂT SE POATE
Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-I timpul
Macină totul amintiri speranțe dureri și mai
ales bucurii Toate au însă un gust inconfun
dabil Zilnic urcăm și coborâm din Turnul Ba
bel Bărbații de regulă coboară Să mai facă
vreun război Să mai pună la cale vreo confla
grație erotica Însă femeile au mereu aripile
deschise contratimp pulbere și iubire
Atât
Oare
ANNA FRANK PUR ȘI SIMPLU
Dragă Kitty
azi-noapte
L-am visat
pe
Dumnezeu
Și restu-i
pur și simplu
întuneric-bocnă
ȘI EU VREAU SĂ FIU ELEGANT(Ă)TOATĂ VIAȚA
Dragă Kitty religia salvează lumea
Atât Punct Sau două puncte fieca
re cu lumea sa Aici este problema
esențială Lumea mea Lumea ta Lu
mea lui Simțul de proprietate distru
ge vieți Însă nu poți pune totul la co
mun de pildă sufletul copilăria dure
rea Da oamenii vorbesc mereu despre
suferințele lor cotidiene Ușor-ușor sco
țându-și intimitatea pe pârleaz Nu-i bi
ne nu-i frumos nu-i elegant Eleganța
oameni buni ar trebui reinventată Nu
cea scorțoasă sau rece Doamne-ferește
Ci eleganța copilăriei
Cu surâsul pe buze
EMINESCU SĂRACU!
Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereștrii
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudați c-o scoateți la capăt singuri
Așa-i așa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Miorița și celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii și alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele și aurul
Și ăla înnegrit de supărare și Dorul vostru (inter)național
Și unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaște
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Și cu asta am rămas
Ce coapse de frunze
ce glezne de aer
ce sărutări ascunse
în al toamnei vaer
Ce glezne de aer
ce sâni de mătase
din al cerului caer
cu dragoste scoase
Ce sâni de mătase
ce sărutări ascunse
misterul ce plase
ce coapse de frunze
Ce glezne de aer
cu dor mă-ncaier
Costel Zăgan
E-Learning în arte poetice XXI
TIC în Patul lui Procust
TAC în Subterana lui Dostoievski
Mass şi Multimedia tăcerii
Te cunosc deci exişti
Mă cunoşti deci exist
(şi tu
drăguţule cititoriule
frate ale meu
de dincolo de cuvinte
şi cifre)
alo
0 1
alo
1 0
KBS
nu
fugi
nu-i vorba
de KGB
Raiu-i izvorât din scârbă
iadul Doamne-i un surâs
îngerii plutesc în sârbă
dracii se întorc din vis
Iadul Doamne-i un surâs
viața fuga unui geamăt
ești total de nedescris
pe buze de codru freamăt
Viața fuga unui geamăt
îngerii plutesc în sârbă
n-ai pornit și ești la capăt
raiul izvorât din scârbă
Iadu-i Doamne un surâs
mă scuzați nimic n-am zis
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
NU EXISTĂ SINGURĂTATE
Nu există singurătate acolo unde un om
sapă sau fluieră sau își spală mâinile.
Nu există singurătate acolo unde un arbor
își clatină frunzele. Acolo unde o albină
găsește o floare și se oprește,
acolo unde un pârâu oglindește o stea,
acolo unde - cu buze sfinte ținându-se de pieptul
mamei sale -
doarme un prunc, nu există singurătate.
Cum să te plictisească lipsa, dacă simpla prezență a unei femei este întotdeauna o încântare?
Costel Zăgan
Costel Zăgan, Cezeisme II
(25 iulie 2012)
Ieri noapte
m-am parașutat
într-o poezie de dragoste
complet nepregătită
cu echipamentul de siguranță
făcut
harcea-parcea
m-a purtat toată noaptea
între
iad
și
rai
ne-a prins ziua
de
suspantele supraîncălzite
și
ne-a aruncat
în
prima oră ploioasă
pentru revenirea
acasă
la temperaturi
cât de cât
normale
mă rog
ceva
între
Deșteaptă-te Române
și
Dr. Albano
el ritmo poetique continue
Costel Zăgan, Ode gingașe
Am spart geamul
dar poemul tot n-a părăsit încăperea
gratiile vibrează fără cuvinte
va trebui să folosesc iar
interjecțiile alea demodate
demodate și eficiente
hai sictir
COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, 1995
Poezia mâinii drepte
versurile degetelor
încheieturile silabelor
bătăturile vocalelor
unghiile consoanelor
diftongul îndoielii
sau
triftongul optimismului meu funciar
fizioterapia tăcerii cititorilor
toate
absolut toate contează
în
economia unei zile
de
luni
sau
vineri
apropo
patologia criticii literare
rămâne
la
subsolul paginii
deși
nu
prea
cred
Costel Zăgan, Ode gingașe
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...