DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

POESIS NON-STOP