marți, 12 octombrie 2021

POTOLIȚI-VĂ CU POEZIE


Se rup cuvintele din mine

numai niște hălci de carne

și tu îmi zici că este bine

ci poetul nu mai doarme


Numai niște hălci de carne

sângerează-n veci nisipul

timpul ține iar de foame

printre clipe-ți văd chipul


Sângerează-n veci nisipul

și tu îmi zici că este bine

alții-s doar cu cip-ciripul

rupi cuvintele din mine


Doar niște hălci de carne

totuși se moare de foame


Costel Zăgan, CEZEISME II


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE