Hai să ne urcăm în podul cerului
fără scară Să cotrobăim printre
stele Poate mai găsim vreun înger
acolo de râs Să aibă nou-născuţii
cu cine să se joace de-a baba-oar
ba Deschid fereastra şi întuneri-
cul năvăleşte în lume Doamne de
unde atâtea nopţi obraznice în
versurile mele de dragoste Îndră
gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez
nesc poetul peste degete Nu pe-a
colo vine lumina prostuţule
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu