în versuri îți ridic azi rochița
de nimic însă nu mă mai tem
de scârție cu lună ung portița
În versuri îți ridic vai rochița
ca un vânt au trecut parcă anii
și-i bunică Doamne fetița
și scutură surâzând castanii
Ca un vânt au trecut parcă anii
de nimic însă nu mă mai tem
în stânga în dreapta arunc banii
de dor să mai scriu un poem
În versuri îți ridic iar rochița
și-ți despart în silabe miorița
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu