prefer liniștea Elocvența tăcerii
uneori însă-i fatală Condeiul e li
ber în orice condiție Problema-i
mâna care-l poartă Și vai imagi
nația iar mă calcă pe bătătură ne
mernica mea dragă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu