marți, 28 iulie 2020

ÎN SAU PE

Între masca și botnița literaturii
prefer liniștea Elocvența tăcerii
uneori însă-i fatală Condeiul e li
ber în orice condiție Problema-i
mâna care-l poartă Și vai imagi
nația iar mă calcă pe bătătură ne
mernica mea dragă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE