Unde-i nevasta de-altădată
cea grijulie ca un puf
ce-ți făcea poftele pe dată
și plină astăzi de năduf
Cea grijulie ca un puf
a luat-o vântul amintirii
în van o cauți prin văzduh
au înțepat-o trandafirii
A luat-o vântul amintirii
să-ți facă poftele pe dată
dincolo de marginile firii
unde-i nevasta de-altădată
Cea grijulie ca un puf
ca piatra cade luna-n stuf
Costel Zăgan, Cezeisme II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu