sâmbătă, 7 septembrie 2019

MI-E DOR DE ANNA FRANK


Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte
spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș
te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai
dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici
n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la
locul lui De niciun sentiment nu mai poți fi si
gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce
animal În rest totu-i sehr gut
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...