luni, 10 iunie 2019

FLĂCĂRI ÎN CUȘCA DESTINULUI

Zilele și mai ales nopțile cu Eminescu
îmi conservă energia emoțională
pentru un an întreg Și nu pierd nicio
sursă de inspirație Dimpotrivă
le înmulțesc exponențial
Astfel
imaginația mi-a ajuns la cote alarmante
Și nu renunț
Ultima poezie
după
ce mi-a intrat pe sub piele
A erupt
pe tot corpul
sub formă
de
distihuri rebele
PS
La cererea cititoarelor
mă dezbrac
de
câte ori
e
nevoie

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE