duminică, 2 iunie 2019

ADAM ERA ROȘU CA UN MĂR

Și-a văzut-o 
pe
Eva

Cum
îngrămădea
un
glonț

În
magazia
pistolului

Fără
pic
de
rușine

Iar
culoarea
i-a
zburat

De
pe
față

Pe
mâinile
albe
ca
zăpada

Costel Zăgan


, GOL - PUȘCĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE