luni, 26 noiembrie 2018

INCULPAT DE MELANCOLIE

Ci fost-a(m) odată Eminescu
însă au trecut parcă milenii
extrăgând sublimul şi firescul
Troia renaşte în patul Elenei

Parcă au trecut însă milenii
fiind poet tăceri cutreieram
copilăria de pe malul Cernei
s-a dus cu îngerii la bairam

Fiind poet tăceri cutreieram
extrăgând sublimul şi firescu
mă arunc din paradis pe geam
ci fost-a(m) odată Eminescu

Parcă-au trecut însă milenii
de când poezia nu tace alene

Costel Zăgan, CEZEISME II




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...