marți, 20 noiembrie 2018

ARTA COSTEL ZĂGAN

Zorile îmi sparg fereastra
tăcerea numai timpanul
dac-o face pe-a măiastra
arta mea creşte la anul

Tăcerea sparge timpanul
cuvintele-mi sar la bătaie
dacă timpul dă cu banul
numai vremea le îndoie

Cuvintele-mi sar la bătaie
dac-o face pe-a măiastra
arta mea apă de ploaie
zorilor sparge fereastra

Tăcerea numai timpanul
ca mioriţa-i doar zăganul

Costel Zăgan, CEZEISME II

Un comentariu:

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE