Orice zi începe cu o poezie fireşte
de dragoste Cuvântul sfârâie pe hâr
tia nopţii Din gură-ţi ies tăceri în flă
cări Degetele luminează răsfoind ul
timele insomnii
Doamne
ce te-aş mai recita încă o dată
şi-nc-o dată
şi-nc-o dată
Femeie
dulcea mea durere
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu