Frumuseții chiar nu-i pasă
iubito ce prăpastie divină
i-a căzut soarele-n plasă
și-acum ea îmi dă lumină
Iubito ce prăpastiedivină
ca un mort sufletu-i rece
toate trec toate-or să vină
moartea însă nu mai trece
Ca un mort sufletu-i rece
i-a căzut soarele-n plasă
razele-i sunt tot mai sece
frumuseții chiar nu-i pasă
Ce prăpastie iubito divină
între rai noapte și vină
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu