Pe cine să mai găseşti acasă Dacă
toţi poeţii au fugit în cer Lăsând
incubatorul visului pe mâna goală
a imigranţilor tăcerii Cătuşele ierbii
încearcă zadarnic să izoleze cerul din
picătura de rouă Îngerii deja suprapopulează
paradisul pierdut Iar sfinţii au ocupat şi
ultima peşteră a singurătăţii Din loc în loc
se mai zăresc numai exploziile întârziate
ale macilor Şi uneori jocul de artificii al
florilor de câmp Taman atunci când un săl
batic îşi mângâie femeia până la infraroşu
Legea-i însă lege Are grijă de toţi
îndrăgostiţii condiţiei umane
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu