EREZIA DE DUMINICĂ

Câinele meu de pază iluziile pierdute Poemul

de nisip clepsidrele spulberate prin sângele al

bastru al mileniului Degeaba fierul de călcat 

mi-a îndreptat  linia destinului spre Polul Nord

Nu pot hiberna în numele ultimei elegii a lui Ovidiu

Cu toate că mama rămâne obsesia nevralgică
a condiţiei umane Şi unii doar trag maimuţa
de mânecă Poate-poate s-o

deschide cerul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ