duminică, 2 martie 2014

EREZIA DE DUMINICĂ

Câinele meu de pază iluziile pierdute Poemul
de nisip clepsidrele spulberate prin sângele al
bastru al mileniului Degeaba fierul de călcat 
mi-a îndreptat  linia destinului spre Polul Nord
Nu pot hiberna în numele ultimei elegii a lui Ovidiu
Cu toate că mama rămâne obsesia nevralgică
a condiţiei umane Şi unii doar trag maimuţa
de mânecă Poate-poate s-o
deschide cerul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...