Cenuşa tăcerii ţi-acoperă gura
de lacrimi ochii ţi-s amari
poezia-ţi sfârtecă iarăşi făptura
când îngerul sfârâie-n cerul de var
de lacrimi ochii ţi-s amari
poezia-ţi sfârtecă iarăşi făptura
când îngerul sfârâie-n cerul de var
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu