Pe cine să mai găseşti acasă Dacă
toţi poeţii au fugit în cer Lăsând
incubatorul visului pe mâna goală
a imigranţilor tăcerii Cătuşele ierbii
încearcă zadarnic să izoleze cerul din
picătura de rouă Îngerii deja suprapopulează
Ca să nu fiu singur scriu lungi poeme de dragoste Flashuri ale posterităţii cuvintelor Animalele ratate ale condi ţiei umane Şi mă bucur din ce în ce mai mult de contracandidaţii morţii Ca de fraţii mei rataţi întru ale singurătăţii 1 2 3 şi stop poesis şi nimic altceva Voi cu cine votaţi că piedestalul e gol chiar de la geneză încoace Încolo în floresc ghioceii care-ţi mângâie sânii Şi da frumuseţea-i rugăciunea noastră cea de toate nopţile Am zis Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ