|
Fiind poet tăceri cureieram şi mă opream ades lângă cuvânt şi tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Şi mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum creşte ca şi iarba de-şi risipea mireasma teiul sfânt părea că totuşi nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Şi mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi şi sfânt Costel Zăgan , CEZEISME, 2008 |
joi, 28 februarie 2013
FIIND EMINESCU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
INSTIGARE LA DOR
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
-
*** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl...
-
Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu