ZIUA GOLGOTEI

 Kilometrul dacă-i antic

nu mai este kilometru

când la poezie-s paznic

nu-s Pavel nu-s Petru

Nu mai este kilometrul

care-a fost totuși odată

pălăria mea cu fetru

pare steaua spânzurată

Cine-a fost totuși o dată

doar la poezie-i paznic

viața asta parcă-i fată

kilometrul însă-i antic

Nu mai este kilometru

viața iar o ia pe centru

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

 Când scriu, îmi scot mănușile!

Costel Zăgan, Inventeme

AVANPREMIERA AMINTIRII

 Ioanei Manolache

Unde-i vara unde-i fata

unde-i iarba unde-i ziua

totul îmi venea de-a gata

când băteam apa cu piua

Unde-i iarba unde-i ziua

numai canicula rămâne

mai aud și noaptea Piua!

amintirile file de pâine

Numai canicula rămâne

totul îmi venea de-a gata

azi doar nopțile sunt pline

unde-i vara unde-i fata

Unde-i iarba unde-i ziua

la Buzău și-a uitat i(i)a

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

ROMÂNIE DEȘTEPTAREA

 Doamne sună deșteptarea

căci ni s-a umplut paharul

ne-a ajuns la gât și marea

și-avem noapte cu hectarul

Zău ni s-a umplut paharul

România parcă-i beată

soarta i-a furat-o zarul

am pierdut-o înc-o dată

România parcă-i beată

i-a ajuns în gât și marea

fost-am daci pacă odată

Doamne sună deșteptatrea

Căci ni s-a umplut paharul

și-am să-l sparg futu-i amarul

Costel Zăgan, GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012

 

APROAPE VIU - LUCIAN ALECSA

 Eram aproape viu

ca o sperietoare de ciori

cu buzunarele pline de hormoni

gheboase umbre intonau un cântec de pahar

pereții vopsiți în roșu

se desfoiau ca un acordeon

Aruncam cu zaruri de gheață

pe pântecul unei dansatoare

ochii-i scânteiau

i se punea în mișcare o ruletă

ca o inimă pârgă

Îngenuncheat

trăgeam la jetoane

alunecând ușor între coapsele ei foșnitoare

respiram tot mai greu

aerul puțea a urină, a gură de metrou

eram agitat

tot mai agitat

ca un prunc în cadelniță

trecut prin botez

Dădeam cu visele toate

de mese, de scrumiere, de ferestre

sfârâiau sentimentele ca niște mucuri de țigară

pe trupul meu gol până la brâu

Ce splendoare purificatoare!

Povestea vieții mele

o răsfoia ospătarul

holbat ca la o notă de plată neachitată

Mă hlizeam la el ca la mort

ce nu-mi mai putea face nimic

cu lehamite i-am aruncat o flegmă

ca ultim bacșiș.

LUCIAN ALECSA, ASUPRA CĂDERII, 2002  

NOUL VAl

 Aruncă-te în poezie

înoată dincolo de mal

lasă viața fir-ar să fie

să-ți arunce val cu val

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

 

EREZIA NOULUI IMN NAȚIONAL

Hai mai bine să ne scuipăm în faţă
de câte ori avem ocazia Să facem
baie în urina aproapelui nostru cel
de toate zilele şi nopţile Hai să resus
cităm capra vecinului la licitaţie Să
ne iubim până-n pânzele negre cu
tot cu dungi Şi mai ales hai să ne
uităm prin gaura cheii la fraţii şi suro
rile noastre de peste Prut Şi dacă tot
ştim totul despre nimic Hai să învăţăm
şi limba română fără profesori Ca să ne
putem da doctoratul începând cu clasa zero
Zero-n sus şi zero-n jos Zero la stânga
şi zero la dreapta Zero la stânga-mprejur
ticăloşilor Român m-am născut român
vreau să mor Nasol dar adevărat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II