Inventeme

 Curios: 

Bărbatul devine din ce în ce mai rău, iar femeia din ce în ce mai bună! 

Costel Zăgan

ASCULT TOAMNA

 Frunză cu frunză

Costel Zăgan, MELANCOLII DE UNUL SINGUR

MACHIAVELLI SUSPENDAT - Costel Zăgan: DOAMNE MAI EXIȘTI

MACHIAVELLI SUSPENDAT - Costel Zăgan: DOAMNE MAI EXIȘTI: Poezia mâinii drepte versurile degetelor încheieturile silabelor bătăturile vocalelor unghiile consoanelor  diftongul îndoielii sau triftong...

DAMIAN URECHE

Sfânta laşitate românească

Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Linişte impusă -
Plânsul meu cântaţi-l
Doar în limba rusă!
Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri -
Sfântă laşitate românească!
Şi de-atâta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă laşitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă laşitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce ştie-atâta să iubească,
Nu mai ştie omul câte-ndură -
Sfântă laşitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre ţări
Rup vecinii cu măsea frăţească
Şi ne-aşteaptă noi ameninţări -
Sfântă laşitate românească!
De-ar veni şi-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă laşitate românească!

poezie clasică de Damian Ureche (1981)

POETUL DIN CER

 Numai omul râde

doar omul se roagă

între sfânt și gâde

mi-a sărit o doagă

Doar omul se roagă

numai omul  plânge

bate-n cer o toacă

de lacrimi și sânge

Doar omul plânge

între sfânt și gâde

rătăcit un înger

numai omul râde

Numai omul se roagă

pe a nopții albă placă

Costel Zăgan, CEZEISME II

LIMBA ROMÂNĂ MON AMOUR

Mă trezesc cu ea pe limbă

mă trezesc cu ea în gând

în ea dorul mi se schimbă

fără-a spune un cuvânt

Mă trezesc cu ea în gând

parcă-i pasăre măiastră

mă trezesc în ea visând

stea şi doliu la fereastră

Parcă-i pasăre măiastră

în ea dorul mi se schimbă

a mea lacrimă-i a noastră

mă trezesc cu ea pe limbă

Mă trezesc cu ea visând

nopţi şi zile stele-n gând

Costel Zăgan, Cezeisme II

 

Limba Română e o poveste: fantastică pentru unii, imposibilă pentru alţii!

Costel Zăgan