AUTOPORTRET CLANDESTIN

Sunt mai bătrân ca tine mamă

chiar dacă-ai fost copilă-odată

 din alte vremi parcă mă cheamă

poate-un băiat ori poate-o fată

Chiar dacă-am fost copil odată

 Doamne vremea-a stat pe loc

dacă cineva când strigă tată

inima din piept e gata să ia foc

 Vremea Doamne-a stat pe loc

din alte stele cine te cheamă

dacă să fii copil nu-i un noroc

sunt mai bătrân ca tine mamă

Căci tu ai fost copilă-odată

și azi mă strigi pe nume tată

Costel Zăgan, CEZEISME II

EROS ȘI MELANCOLIE 2

Fir-ar tu să fii iubire

mă trezești cică plângând

între fire și nefire

nu încape niciun gând

Mă trezești cică plângând

totul pare un coșmar

stelele ce-mi stau la rând

și de care n-am habar

Totul pare un coșmar

între fire și nefire

pe mine abia mă car

fir-ar tu să fii iubire

Mă trezești iarăși plângând

c-a trecut moartea prin gând

Costel Zăgan, CEZEISME II

ARTA TAIE ȘI SPÂNZURĂ

Poetu-i un criminal

poezia nu-i o crimă 

hai cu soarele la mal

poate-ți iese altă rimă

Poezia nu-i o crimă

scrisul totuși se opune

arta însă nu-i o firmă

ca să vinzi tu o minune

Scrisul totuși se opune

trage soarele la mal

om vedea restul cum e

poetul nu-i criminal

Arta pare c-ar fi crimă

stai să-ți bag urgent o rimă

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Doamnă de Costel Zăgan

Doamnă de Costel Zăgan: O secundă poezia de-ar fi toamnă

DOINĂ ÎN DORUL LELII

Domnilor nu se mai poate

sunt și proști au și palate

Fac politica lui Pește

doar nivelul lor mai crește

Traiu-i dus e-hei pe copcă

leafa n-ajunge de-o votcă

Și să nu beliți iar prazul

fraților schimbați macazul

Ori sunt proști ori au palate

altfel zău nu se mai poate

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

Catren minat de Costel Zăgan

Catren minat de Costel Zăgan: Arunc versul ce grenadă/n-apucă nimeni să-l vadă/şi văzduhul e cuprins/de-o explozie de plâns

DON QUIJOTE DE MOLDOVA

Ce flori au țevile de pușcă

și tancurile sere de legume

cu muguri cine ne împușcă

 Dumnezeu e pus pe glume

În tancuri sere de legume

 patu-i câmpul meu de luptă

un înger s-a pierdut în lume

ci eu îi bandajez aripa ruptă

Patu-i câmpul meu de luptă

cu muguri cine mă împușcă

atârnă luna ca o țâță suptă

ce flori au țevile de pușcă

Și tancurile sere de legume
 eu sunt cavalerul fără nume

Costel Zăgan, CEZEISME II