Îmi înfloreşte capul prima oară
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
COPILĂRIE INTERZISĂ
Dio nu mai vrea să meargă la şcoală ? O întrebare care flutură pe toate buzele familiei. Satul întreg pare uimit : Dio abia aştepta să meargă la şcoală : să arate de ce-i în stare!
Parcă au trecut trei veşnicii, nu trei zile, de când Dio, îmbrăcat ca de sărbătoare , a făcut primul pas într-o şcoală. Şcoala din satul natal : locul pe unde îngerii vin pe pământ!
Cu ce imensă bucurie a făcu Dio acest pas ! Un pas uriaş care ,brutal şi pe nesimţite totuşi, i-a împărţit lumea în două.
Căpşorul lui blond ori inima aflată în dificultate respiratorie i-a înţepenit sufletul într-o dilemă?
UNDE-I DE FAPT COPILĂRIA : ACASĂ SAU LA ŞCOALĂ?
Păi la şcoală sigur că nu-i, pentru că tovarăşa învăţătoare l-a prezentat celorlalţi copii ca pe-un goblizan fără pereche!
Mama, de-acasă , l-a atenţionat de mai multe ori că trebuie s-o asculte pe tovarăşa învăţătoare, fără niciun fel de restricţie : TOVARĂŞA ÎNVĂŢĂTOARE ESTE ÎNCEPÂND DE AZI DUMNEZEUL TĂU!
Dio, cu ochii cât cepele de la C.A.P., nu tăgăduia nimic.Totul era literă de lege!
DAR!!! Cum a intrat în ograda şcolii, toată lumea a sărit pe noi : NU-I VOIE SĂ FACI AIA! NU-I VOIE SĂ FACI ĂIALALTĂ!
E clar : la şcoală n-au ce căuta copiii!
- Mamă, eu nu mai merg la şcoală. Tovarăşa învăţătoare crede că eu sunt tata!
Costel Zăgan
DEŞERTUL DE CATIFEA, II, (roman cibernetic)
Dio nu mai vrea să meargă la şcoală ? O întrebare care flutură pe toate buzele familiei. Satul întreg pare uimit : Dio abia aştepta să meargă la şcoală : să arate de ce-i în stare!
Parcă au trecut trei veşnicii, nu trei zile, de când Dio, îmbrăcat ca de sărbătoare , a făcut primul pas într-o şcoală. Şcoala din satul natal : locul pe unde îngerii vin pe pământ!
Cu ce imensă bucurie a făcu Dio acest pas ! Un pas uriaş care ,brutal şi pe nesimţite totuşi, i-a împărţit lumea în două.
Căpşorul lui blond ori inima aflată în dificultate respiratorie i-a înţepenit sufletul într-o dilemă?
UNDE-I DE FAPT COPILĂRIA : ACASĂ SAU LA ŞCOALĂ?
Păi la şcoală sigur că nu-i, pentru că tovarăşa învăţătoare l-a prezentat celorlalţi copii ca pe-un goblizan fără pereche!
Mama, de-acasă , l-a atenţionat de mai multe ori că trebuie s-o asculte pe tovarăşa învăţătoare, fără niciun fel de restricţie : TOVARĂŞA ÎNVĂŢĂTOARE ESTE ÎNCEPÂND DE AZI DUMNEZEUL TĂU!
Dio, cu ochii cât cepele de la C.A.P., nu tăgăduia nimic.Totul era literă de lege!
DAR!!! Cum a intrat în ograda şcolii, toată lumea a sărit pe noi : NU-I VOIE SĂ FACI AIA! NU-I VOIE SĂ FACI ĂIALALTĂ!
E clar : la şcoală n-au ce căuta copiii!
- Mamă, eu nu mai merg la şcoală. Tovarăşa învăţătoare crede că eu sunt tata!
Costel Zăgan
DEŞERTUL DE CATIFEA, II, (roman cibernetic)
