DOINE DE (S)PUS LA RANĂ - COSTEL ZĂGAN

 

DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE versus AXIOMELE LUI DON JUAN - Costel Zăgan: * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o ...

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE versus AXIOMELE LUI DON JUAN - Costel Zăgan:  * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o ...:   * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o secundă virtual totul e fain parola o să ne-ascundă Costel Zăgan , Axiomele lui Don Quijote

PSALMUL SPLENDORII

Se duce naibii acest mileniu

se duce naibii și-acest veac

și nu s-a mai născut un geniu 

cu soarta lumii să mă-mpac

Se duce naibii și-acest veac

transcriu istoria pe frunze

Dumnezeu întreabă și eu tac

cu fapte în cuvinte-ascunse

Transcriu istoria pe frunze

că nu s-a mai născut un geniu

și noaptea pân-aici pătrunse

se duce naibii și-acest mileniu

Se duce naibii și-acest veac

parcă-i domnilor un fleac

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIALOG ÎN ZORI

• A cântat cocoșul prima oară
• hai iubite lasă-l să mai cânte
• trupul tău gingașa mea vioară
• mai tare cerul să mi-l frământe

Hai iubite lasă-l să mai cânte

• iubito-ți place cântecul și hora
• mâinile au obosit - aripi frânte
• dragostea eternă nu-i cu ora

Chiar îmi place cântecul și hora

trupul arzânda mea vioară

(înțeleagă-se soacra și nora)

ci cântat-a cocoșul ultima oară

Iubito fă-l din nou să cânte

• hai țeposule ce țepe blânde

Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL DE FRUNZE ȘI FULGI

Opțiunea poetului

primăvara și toamna

capodopera bifrons

Astfel

memoria lui Eminescu

primăvara-i verde ca iarba

iar

toamna

frunzele îngrașă vântul

până la viscol

Iarnă tabula rasa

tăcere înghețată

silabă cu silabă

fulg după fulg

poet lângă poetă

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

DIALOGUL SURZILOR

 Eu sunt violent

tu ești violent

el este violent

ea este violentă

Noi suntem calmi

Costel Zăgan, Ode gingașe

BLESTEMUL OSPITALITĂȚII de Costel Zăgan

 

De popoare migratoare

au ajuns și-n țara mea

n-am avut nicio scăpare

făr-de verbul a răbda

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi hai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toți

de la Ana la Caiafa

șefi de oști sau șefi de hoți

și-au umplut la noi carafa

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Și am dat și am tot dat

din Mare pân-la Carpați

– Dacia nu fu bărbat-

vremea e și voi să dați

Rabdă azi  rabdă și mâini

să nu cazi hai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul

am răbdat răbda-i-ar dracul

că de-atâta bună-voie

am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă

nu cotează vrem-nu vrem

să crească iarba din stâncă

din dragoste și blestem

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Țara Ta

unde-i pacea și aleanul

Te-am ruga Mări ruga

hai să ne trezim la anul

C-am răbdat și azi și mâini

să nu cad am dat din mâini

și din mâini și din picioare

dar nu vi-i rușine oare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

• Face