Să mai discutăm
păi ce tot facem de 2000 de ani
discutăm și iar discutăm
Domnilor
vreau să vă spun și eu ceva
Hai să ne-apucăm și de treabă
Că
ne suflă Apocalipsa în ceafă
Costel Zăgan, Ode gingașe
Să mai discutăm
păi ce tot facem de 2000 de ani
discutăm și iar discutăm
Domnilor
vreau să vă spun și eu ceva
Hai să ne-apucăm și de treabă
Că
ne suflă Apocalipsa în ceafă
Costel Zăgan, Ode gingașe
Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
mormintele fac streap-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat
Costel Zăgan, Ode gingaşe
PARADISUL PIERDUT VĂZUT DIN FAȚĂ
Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare
le ochii și urechile Pieptul bombat de întunericul noc
turn este la locul său Pijamaua nopții-i împăturită cu grijă
Își îmbracă salopeta zilei încheind-o la toți nasturii în afară
de ultimul Pe-acolo se va vedea ca o sudoare curgând lumina
Face totul în tăcere Să nu-i deranjeze Evei visele frumos colorate
Gustarea de la orele 9 o ascunde după primul nor
Canicula scoate soarele din bârlog Mașina terminus paradis este
din nou plină cu oamenii muncii Fiecare râde pe rând de glumele
aproapelui
Opriți mașina timpului că vreau să muncesc
Zău
Pe cuvântul meu de șmecher
liber profesionist
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Amintirile ne înfrumusețează viața cu goluri. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2015