TRANSPARENȚĂ ABSOLUTĂ

Dumnezeu

trece

cu viteza luminii

dintr-un vers

în altul

Costel Zăgan, Ode gingașe

PIAȚA NAȚIUNILOR

Sparg tăcerea parcă-i piatră

inima spumegă-n valuri

câine rău în mine latră

stele se izbesc în maluri

Inima spumegă-n valuri

dragostea cum hibernează

florile poftesc la baluri

și-mi aruncă uite-o rază

Dragostea iar hibernează

câine rău în mine latră

eu cu mine nu-s pe fază

sparg tăcerea parcă-i piatră

Inima spumegă-n valuri

piața-i plină de balauri

Costel Zăgan, CEZEISME II

ADN-ul social e-o bagatelă

Ceainicul Europei este iar sub

presiune psihologică sau nu în

piață ori în viață același crema

toriu sub acoperire citește și ar

zi mai departe de mine de tine

În fine nu degeaba ești recupe

ratul manuscris al lui Dumne

zeu te poate descifra și-un copil

Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

FERICIREA UNEORI NE FIERBE FĂRĂ SĂ ȘTIM

Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic

Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos

tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa

de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude 

Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva

își toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă

de cristal Mâncăruri și porțelanuri extrafine Gus

tul fabulos al vieții mă amețește Simt camera învâr

tindu-se în jurul meu Offf și soarele din plafon ca

re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul

Vreau să dorm

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

TĂCERILE LIMBII ROMÂNE

Cu noaptea-n ochi

cu întunericul pe buze

ce speranțe să îngropi

bucuria să n- acuze

   Cu întunericul pe buze

ce durere  mă îngână

și la balul cărei muze

aș dansa cu ziua-n mână

Ce durere mă îngână

ce speranțe să îngropi

azi

limba română

s-a trezit cu mine-n ochi

Și cu întunericul pe buze

mai avea versuri nespuse

Costel Zăgan

PRIMĂVARA VIRUSULUI NE-BUN

Dragă Kitty primăvara asta va rămâne ca o

pată neagră în istoria recentă a lui Homo

Sapiens O primăvară gingașă

 ducând pe

arpile ei multe flori și multă suferință Mulți

morți și grijă și mai multă Multă tristețe și

multă multă speranță O speranță atingând

notele stridente ale disperării

Disperarea de-a mai fi om

ne-a închis în case

FIECARE CU FAMILIA

CU DUREREA

ȘI

SINGURĂTATEA SA

Doamne

speranța noastră

cea de toate zilele

dă-ne-o nouă

și

astăzi

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

INFERNUL PIERDUT

Raiul la prohab se descheie

a  ce-aș mai fute o femeie

Costel Zăgan, Distihuri rebele