vineri, 22 mai 2020

TĂCERILE LIMBII ROMÂNE

Cu noaptea-n ochi
cu întunericul pe buze
ce speranțe să îngropi
bucuria să n- acuze

   Cu întunericul pe buze
ce durere  mă îngână
și la balul cărei muze
aș dansa cu ziua-n mână

Ce durere mă îngână
ce speranțe să îngropi
azi
limba română
s-a trezit cu mine-n ochi

Și cu întunericul pe buze
mai avea versuri nespuse

Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA :  E vremea să-mi mai îndesiți pensia, domnilor parlamentari! Costel Zăgan, Inventeme