joi, 7 decembrie 2017

EREZIE MUTĂ

Suferința îmi cunoaște
toate
literele trupului

Și 
le silabisește
încă din zori

Când
rănile încep
să lumineze
cerul

Și nu pot
să mă ascund
nicăieri

Singurătatea
este
casa mea

Numai
prietenii mei
sunt
invizibili

Deși
soarta mea
lucrează sub acoperire

Mereu
mă-mpiedic
de Tine
Doamne

Însă 
dragoste
dacă
nu te-aș fi găsit

Nu
te-aș mai căuta
niciodată

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȚĂRANUL BATE COASA

MĂMĂLIGA CU NEUTRONI

Fuguţa
explodează mămăliguţa
Striga
mătuşa Zenovia
am armat bozia
Moşul cu pastaia
începe bataia
Fluierul de soc
trage foc cu foc
Veţi muri de inaniţie
toţi
din conducere

Costel Zăgan, ŢĂRANUL BATE COASA

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

MINICOLIND

Lerui-ler de unde vin
adevărul nu-i în vin
lerui-ler unde mă duc
scutur frunzele de nuc

Lerui-ler ce mi-ați făcut
codrul Doamne e recrut
bate frunza de-i alarmă
lerui-ler cerul ne sfarmă

Lerui-ler frumoasa mea
o să-ți prind în păr o stea
scuturi cerul c-o ninsoare
eu c-un viscol dau în floare

Lerui-ler pe gânduri cad
rămurica mea de brad

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR




miercuri, 6 decembrie 2017

ȘI VICEVERSA

Gura de rai tace-n română
și toată lumea înțelege
tăcerea ei ce vrea să spună
aici tăcerea-i fărdelege

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

marți, 5 decembrie 2017

IDENTITATE LIRICĂ

Contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare
totul e vers fir-ar să fie
și dacă scriu totul mă doare

Doamne nu mai am scăpare
trăiesc de epitete agățat
metafora-n cerneală moare
și plâng și eu vai ce bărbat

Trăiesc de epitete agățat
chiar totu-i vers fir-ar să fie
desculț prin iarba de asfalt
contaminat de poezie

Doamne nu mai am scăpare
cuvânt din cap până-n picioare

Costel Zăgan, CEZEISME II


luni, 4 decembrie 2017

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate
scrie versuri dezbrăcate

Scârța sus și scârța jos
scrie îngeri pe de rost

Dumnezeu iată se duce 
oriunde dar nu pe cruce

Omul se cam dă de-dura
ca să nu-și răcească gura

Atlantida Doamne nu-i
cu valurile toate-n cui

Nu se mișcă nu se poate
numai cerul stă pe coate

Doamne paradis hazliu
iar Adam cântă a pustiu

Ce dansează Eva tango
n-are moartea încotro 

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE



 Amintirile ne înfrumusețează viața cu goluri. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2015