ROMÂN DE OCAZIE

Nu-s românul tău amice

viața mea nu-ți aparține

la stomac greu o să-ți pice

dacă mă halești pe mine

Viața mea nu-ți aparține

patriei îi scrii din mers

de nimic nu ai rușine

cu toate la cur te-ai șters

Patriei îi scrii din mers

la stomac greu o să-ți pice

când voi scrie și-acest vers

nu-s românul tău amice

Viața mea nu-ți aparține

nici c-o mie de buline

Costel Zăgan, CEZEISME II

FOCUL DIN PRIVIRE

Lângă tine focul tace

printre stele-aș patina

îngerii mă lasă-n pace

dă în clocot lacrima

Printre stele-aș patina

slalom printre comete

n-o fi oare dragostea

beau din ochii unei fete

Slalom printre comete

îngerii mă lasă-n pace

iubire de dor mi-e sete

lângă tine totul tace

Printre stele-aș patina

să ajung pe steaua ta

Costel Zăgan, CEZEISME II

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan: Despre/cum/poate/fi/tradusă/O/pată/visătoare/de/sânge/Este/vorba/în/acest/poem/Pe/care/tocmai/mi-l/transplantează/tăcerea

CLEPSIDRA CU ÎNGERI

Condamnat să fiu român

Doamne n-am să fac recurs

și în moarte tot așa rămân

nu vreau blana cea de urs

Doamne n-am să fac recurs

condamnat vorbesc româna

din destin cât am parcurs

restului nu-i fac cu mâna

Condamnat vorbesc româna

n-am să mor să fiu român
veșnic poezia mi-e stăpâna

un poet nu poate fi stăpân

În clepsidră îngerul e-n curs

dacă nu-ți mai fac  recurs

Costel Zăgan

SENTINȚĂ DEFINITIVĂ

Și-atunci, i-am condamnat pe toți la Limba Română!

Costel Zăgan, Inventeme

ROMÂNIA

Îmi sărbătoresc rănile scriind

Costel Zăgan

RUGA POETULUI

Mi-e credința la amiază

Doamne binecuvântează

arde sufletu-n cuvânt

templul meu și drag și sfânt

Cred și munții chiar se mișcă

fără vânt ca o morișcă

marea tace valul cântă

Doamne ce-armonie sfântă

Prin păduri lupii se-adună

tăcerea urlă la lună

căprioare piatra crapă

seceta ar vrea doar

apă

Miez de noapte la amiază

Dumnezeu îngenunchează

Costel Zăgan