INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Dacă au ajuns să mă streseze și bucuriile, domnilor, vă închipuiți câte neplăceri îmi provoacă, zilnic, fericirea?

Costel Zăgan

DOINA CA TRISTIH PERSONALIZAT

Frunză verde foi de nuc

ca pe-o cruce viața-mi duc

numa-n cântec vai de cuc

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

VÂNĂTORESELE DE PĂDUCHI, de ARTHUR RIMBAUD

Copil încoronat cu lauri de foc-

Așteaptă viespile de aur;

Surorile din trecut își fac loc,

Și vin, coridă fără taur!

De saltă copilul din copilărie,

Dar florile cad secerate;

Și totul cade, vai, fir-ar să fie,

Și cine, totuși, nu mai cade?

Or fi deci îngeri cele două?

Aripi dacă au, însă cu ghimpi-

Din cuvinte parcă iese rouă-

Dar buzele pe ce le schimbi?

Numai mâinile abia l-ating

Când genele uite coboară;

Și pielea-ți pare, zău, un ring-

Însă păduchii n-au hotară!

Lenea urcă, totuși, ca un vin:

Armonia pare dusă în delir;

Ce copil de daruri, iată, plin-

 Cu ochii mari, o, cât un cimitir!

Traducere imaginară de Costel Zăgan

ȘI FLORILE SE SINUCID

Te-ai pierdut copilărie

poetul parcă întreabă

nu mai ești fir-ar să fie

printre stelele din iarbă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

MODĂ LIRICĂ

Stea sau fată

zburând la tine

poezia ferată
circulă bine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

AMINTIRI DIN TEI

Cauți nopți cu lumânare

toată ziua pe facebook

și când ți-ai găsit cărarea

te împiedici vai de-un cuc

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EGAL CU NIMENI ȘI NIMIC

Toate-n viață au măsură

dacă vrei sau dacă poți

ia-o calm pe scurtătură

ca să-i depășești pe toți

Dacă vrei sau dacă poți

ești sculat cu viața-n cap

doar visând pe patru roți

ai să-ți treci viața la trap

Te-ai sculat cu viața-n cap

dar luând-o pe scurtătură

toate-n viață asta-încap

însă toate au măsură

Dacă vrei sau dacă poți

poți fi unul dar nu toți toți

Costel Zăgan, CEZEISME II