LITERATURĂ DE URGENȚĂ

Scriu că nu mai am cuvinte

scriu m-am săturat să tac

stele ies vai  din morminte

dansează pești în copac

Zău m-am săturat să tac

să dau mâna cu prostia

rămânând acum un veac

vai taman în România

Să dau mâna cu prostia

stele ies iar din morminte

și m-apucă nebunia

scriu că nu mai am cuvinte

Scriu m-am săturat să tac

în pustiul geto-dac

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CU MANTAUA LUI GOGOL

Akaki Akakievici și-a uitat mantaua

în cuierul singurătății Rămânând par

că  rege în piele goală Dar ce rege 

domnilor ce rege se ascundea sub făp

tura lui anonimă și celebră în același 

timp Să lăsăm totuși lucrurile în pielea

goală Căci din gol ne-am născut și-n gol

ne vom întoarce

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ROMÂNIA ANONIMĂ

Vede-n corupție o crimă

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ

Pe meleaguri geto-dace

viitorul s-ar întoarce

Că ne-a invadat trecutul

și ne duce surdo-mutul

Nimeni zău nu înțelege

patria e făr-de-lege

Patrioții toți ne fură

și din mână și din gură

Pâinea este vai nocturnă

și ne mână ca pe-o turmă

Hăis și cea carul cu boi

plin de toate și nevoi

Doamne zău ne-am săturat

și femeie și bărbat

Fiind mereu cică pereche

alergăm ca dați în streche

Și facem naveta zău

din spital iar la bulău

Și de-acolo-n cimitir

pensie de trandafir

Numai spinii ne-au rămas

și vorbirea fără glas

Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ

MOARTEA RESUSCITEAZĂ ROMÂNIA

Moartea vine prea devreme

niciodată nu te-ntreabă

dacă pentru ea ai vreme

să te muți colea sub iarbă

Niciodată nu te-ntreabă

ce-ai făcut cu tine totuși

în suc propriu o să fiarbă

ca un lan Doamne de lotuși

Ce-ai făcut cu tine totuși

dacă pentru ea ai vreme

de pe Nil pe Gange Trotuș

moartea vine prea devreme

Niciodată nu te-ntreabă

înger dacă ești sau iarbă

Costel Zăgan, CEZEISME II

CAPCANA LITERATURII

Mantaua este o capcană

fantoma lui Gogol o-mbracă

la piață-ai cumpărat o rană

plutești în cer ca într-o barcă

Fantoma lui Gogol se-mbracă

fantoma ta nu prea există

și firmamentul atârnat de-o cracă

face-o impresie prea tristă

Fantoma ta nu prea există

la piață-am cumpărat o rană

să-mi pară lumea optimistă

mantaua este o capcană

Fantoma lui Gogol te-mbracă

pornind prin lume numai dacă

Costel Zăgan, CEZEISME II

DISTIH REBEL

Veselă și foarte tristă

toamna doamnelor insistă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE