ÎNĂLŢARE DE BUZUNAR

Să mă înalţ
cât
îmi permite
plapuma

Dar
bine
domnule

Eu
nu
dorm

Eu
visez

Trezeşte-te
totuşi

Eşti
în
PATUL LUI PROCUST

Costel Zăgan,  Hiperbole blitz (2005)

IMN PLUS

Deşteaptă-te române

din somnul cel de moarte

în cer nu poţi rămâne

să dormi nu se mai poate

Din somnul cel de moarte

eu m-aş trezi pe brânci

un pas ne mai desparte

să ne lovim ca stânci

Eu m-aş trezi pe brânci

în cer de ce-aş rămâne

din nopţile prea lungi

deşteaptă-te române

De somnul cel de moarte

pe veci te poţi desparte

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA EREZIEI

Lume recunosc mă lasă rece

iubirea ta Încurcate mai sunt

şi cărările singurătăţii De pildă

eu nu pot să fiu singur decât îm

preună cu altcineva Restu-i Shak

espeare vărul meu după mamă
Şi cum se ştie versurile se spală
cel mai bine în familie

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DIN OGRADA VECINĂ

Septembrie - luna tristihurilor pe Citatepedia

Tauromanie

Gura de rai zău cum să mai tacă
miroase veşnicia a lapte de vacă
şi toţi viţeii ar linge-o oleacă

Costel Zăgan, Triunghiul tăcerii (8 februarie 2014)

PROBABIL DESTIN

Sunt poet sper să-mi revin

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

NIMIC PENTRU TOATĂ LUMEA

Foamea-i pentru toţi

c-a intrat ţara în grevă

de la genii până la hoţi

încap într-o conservă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ÎNGERUL CA O PRADĂ

Sânii tăi se dau la mine

coapsele val după val

lavă parc-ar fi în fine

sunt călare şi sub cal

Coapsele val după val

mătură totul în cale

îngeri eşti şi animal

şi le ai pe toate goale

Măturând totul la vale

lavă parc-ai fi ce bine

mi-a ieşit vulcanu-n cale

sânii tăi se dau la mine

Coapsele sunt hăt la mal

iar eu stâncă sus pe val

Costel Zăgan, CEZEISME II