Frumusețea iese din pian
în
stradă
întrerupând
circulația prostiei generale
stop
muzica
cu
degetele zdrobite
însângerează
degeaba
orizontul
la
un pătrar de poezie suromută
în
fa
major
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
DIN PEȘTERA (NE)CUVÂNTULUI
Mulți mă-ncearcă cu prostia mulțumesc dar n-am nevoie toți mai spun că România este domnilor Arca lui Noe Mulțumesc dar nu-i nevoie proști...
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu